en-USro-RO

| Login
20 august 2017
 
Preotul şi familia creştină: colaboratori în ogorul Bisericii şi martori ai împărăţiei lui Dumnezeu în lume
Preotul şi familia creştină: colaboratori în ogorul Bisericii şi martori ai împărăţiei lui Dumnezeu în lume

An aparitie: 2011 Format: 14x24
Editie: I ISSN: 1453-8075
Pagini: 148 Pret: 9

Cumpara online de la Libraria Sapientia
Vizualizeaza online aici.

Stefan Lupu

Toţi preoţi în Cristos: fundamentul sacramental al misiunii preotului şi a familiei creştin
Pornind de la premisa să prin sacramentul Botezului orice creştin este constituit preot, pr. dr. Ştefan Lupu analizează fundamentul sacramental al misiunii preotului şi a familiei creştine în societate. În prima parte a articolului, autorul caută să evidenţieze contextul cultural al acestei misiuni, care este universul creştin, pentru ca în partea a doua a articolului să trateze despre redescoperirea preoţiei comune a credincioşilor odată cu Conciliul al II-lea din Vatican. Având drept fundament texte scripturistice, autorul vorbeşte de un popor „în întregime sacerdotal”, după care, pornind de la Lumen gentium nr. 10 să arate cum a fost „recuperată” preoţia baptismală. De aici rezultă şi noul chip al Bisericii, care devine un popor mesianic în misiune, ca şi omul nou, viu devenit „relaţie iubitoare cu Dumnezeu”, împlinită în Isus şi reprezentând adevărata glorie a lui Dumnezeu. Forma preoţiei baptismale, conform autorului, este spiritualitatea/cultura euharistică, iar titlul cel mai potrivit pentru această preoţie este cel de „Maica Bisericii”. În partea a treia este analizată spiritualitatea de comuniune ca formă a acţiunii pastorale, fiind reliefată mai ales valoarea pastorală a acestei comuniuni.


Cristinel Fodor

Sacramentalizare vs. evanghelizare: cum sunt trăite sacramentele, în special Botezul, Euharistia, Spovada, Căsătoria, în comunităţile din dieceza noastră.

Cristinel Fodor Tema pe care o tratează autorul articolului ar dori să contribuie la realizarea acelor lucruri la care Biserica invită în mod repetat: să înnoim celebrările liturgice, pregătirea pentru sacramente şi dezvoltarea harurilor primite în ele, pentru ca, prin sacramente, credincioşii să intre în comuniune cu Sfânta Treime, să experimenteze participarea la natura divină şi, în felul acesta, prin ei să se zidească Biserica, drept semn şi realizare a prezenţei lui Dumnezeu în lume. După o prezentare teoretică a acestora, autorul trece la analiza lor practică, adică la analiza modului în care pregătirile pentru primirea sacramentelor devin roditoare. Astfel, autorul tratează despre modul în care îi privim pe cei ce cer sacramentele, despre durata pregătirilor şi despre alcătuirea unui model de pregătire conform prescripţiilor Bisericii, despre unele reguli de respectat la prima întâlnire, despre felul de adresare faţă de necredincioşi cu ocazia administrării sacramentelor, încheind cu mistagogia primei întâlniri. Apoi, sunt rând pe rând analizate, prin prisma acestor premise, pregătirea pentru primirea sacramentelor şi modalitatea administrării lor.


Felician Tiba

Credincioşii laici: concurenţi sau colaboratori la cateheză, orele de religie, activităţile misionare etc.?
Autorul, în articolul care urmează, analizează problematica preotului şi a familiei creştine ca formatori prin vocaţia sacră. Întâi, pr. F. Tiba tratează despre geneza acestei realităţi care se cheamă „familia”, căutându-i originile, privind-o în momentele sale de glorie, dar şi de cădere, individualizându-i necesităţile. Autorul menţionează că familia este prima instituţie naturală, care trece dincolo de limitele creştinismului, noutatea adusă de Cristos fiind iubirea şi instituirea sacramentului Căsătoriei. În continuare, plecând de la simbolismului oaselor, pr. F. Tiba accentuează demnitatea femeii, dar şi la rolul ei în cunoaşterea lui Dumnezeu de către bărbat. După ce vorbeşte despre influenţa păcatului asupra relaţiei om-Dumnezeu şi bărbat-femeie, autorul tratează despre instituirea sacramentului Căsătoriei de către Isus Cristos, pentru ca apoi să facă o radiografie a familiei contemporane. După ce analizează relaţia dintre preot şi familie, se vorbeşte despre copilărie şi tinereţe ca două etape în pregătirea căsătoriei, după care se tratează despre familie nou creată. În final, înainte de a vorbi despre familia formatoare, autorul prezintă câteva coordonate ale formării familiei.


Pr. Isidor IACOVICI

Familia și fenomenul emigrării

Pornind de la premisa că nici una dintre familiile plecate în străinătate nu a ales această cale spre a-l căuta pe Dumnezeu, pentru a se sfinţi, ci pentru a câştiga bani, autorul articolului care urmează analizează problematica fenomenului imigrării şi a impactului acestui fenomen asupra familiei. Mai întâi, autorul indică faptul că familia este nevoită să emigreze şi evidenţiază cauzele acestei necesităţi, dar şi pericolele pe care le presupune. O altă realitate dureroasă tratată de pr. I. Iacovici este cea a necorespunderii promisiunii cu realitatea din ţara în care se emigrează. În acest context, autorul vorbeşte despre implicarea Bisericii în fenomenul imigrării, prin trimiterea de preoţi care să se îngrijească spiritual de conaţionalii lor, prin ajutorarea imigranţilor şi prin diferite manifestări cu caracter cultural şi spiritual. În continuare, autorul analizează situaţia familiei în contextul emigrării, precum şi consecinţele acesteia, printre care este şi cel al convieţuirii nesacramenale, împotriva căreia sunt aduse şi unele argumente şi remedii. În final, se tratează despre emigranţi şi muncile pe care le prestează în ţara-gazdă.

 

Pr. Daniel Mărtinaş

Familia și fenomenul emigrării

În articolul de faţă, autorul analizează familia în contextul fenomenului tot mai răspândit al emigrării, pornind de la realităţile concrete existente în Biserica locală de Iaşi. Mai întâi, vorbeşte despre schimbările intervenite în societate odată cu căderea regimului comunist şi despre nevoia care impune familia să ia drumul emigrării, pentru ca ai apoi să prezinte pe scurt implicaţiile emigrării asupra familiei. În continuare se referă la realitatea dură de care se ciocnesc multe familii emigrate, realitate mult deosebită de ceea ce li s-a promis înainte de plecare. În aceste situaţii dramatice, autorul se întreabă cum acţionează Biserica, atât cea locală, cât şi cea universală, tot el răspunzând prin exemple concrete de implicare a Bisericii pentru ajutorarea materială şi spirituală a celor imigraţi. Nu sunt trecute cu vederea nici urmările emigrării pentru instituţia familiei, fiind de fapt prezentate unele dintre acestea, un accent deosebit fiind pus pe cazul tinerilor care convieţuiesc fără a se căsători, aducându-se şi unele argumente şi remedii împotriva acestei stări de lucruri. Articolul se încheie cu prezentarea raportului emigraţie-muncă.

 

Pr. asist. dr. Iosif IACOB

CĂSĂTORIA, SACRAMENT AL NOII ALIANŢE

 Documents of Vatican II as Lumen Gentium, Apostolicam Actuositatem, Sacrosanctum Concilium, and especially Gaudium et Spes highlight the interest that the Church manifests for the Sacrament of Matrimony, in the context of developments and new vision proposed by the present society (divorce, abortion, feminist movements etc.).The contemporary society, following a long and reinforced theological tradition of marriage, is called to implement into the family life of our times, the principles proposed by the gospel in order to live a married life “in Christ”.The biblical vision of the human person, the way the nature and the grace are perceived are points of departure and reference for a complex and objective view on the sacrament of marriage. The nature, the value, the effects and purposes of marriage proposed by the ecclesiastical tradition are fundamental aspects that give consistency to the consent of sacramental marriage.The conjugal morality has its ultimate foundation not in human laws but in the divine laws that man cannot change according to its own interests. The state, as representative and guardian of the community wellbeing, is charged with promoting the values   and principles for the good of the family and implicitly of the society itself, whose basic unit is the family. In this regard the Council encourages the closeness between the values   of the doctrine and the spirit of today’s society, as well as raising public awareness to doctrinal lasting values   of faith. The personalist vision proposed by the council, as well as the vocation to holiness in married life, along with what love and procreation represents in a full and stable community of conjugal life corresponds to the values proposed by  the Church as a sacramental reality of marriage, according to Christ’s will for the wellbeing of the person and all mankind.

 

Pr.  Iulian-Valerian Ianuş

CONCEPTUL DE PERSOANĂ LA JACQUES MARITAIN

L’antropologia cristiana ha come fondamento il concetto di persona. Anche il discorso antropologico di Jacques Maritain gira intorno alla persona umana, con le sue caratteristiche. Maritain, interprete di Tommaso d’Aquino, prende dal tomismo la struttura generale della sua antropologia. Il suo discorso parte dalla distinzione tra “individuo” e “persona”, distinzione presenta fin dalle sue prime opere. L’antropologia di Maritain ha un fondamento metafisico. In questo senso, troviamo nei testi del pensatore francese un’analisi profonda della struttura ontologica della persona: la sussistenza, intesa come quello che, completo nella sua natura specifica, ha l’essere in s é e per sé e la personalità (nel senso metafisico, non psicologico), vista come equilibrio tra soggettività e oggettività, tra indipendenza e dipendenza, tramite il quale il bambino cresce e accetta in modo attivo la condizione umana.

 

 Pr.  Iulian Faraoanu

 AŞTEPTAREA CREŞTINĂ A VENIRII FIULUI OMULUI (Lc 17,26-30)

 Problematica escatologică este prezentă la tot pasul în evanghelia după sfântul Luca. Tensiunea şi aşteptarea escatologică sunt însă în strânsă legătură cu istoria.Fragmentul  Lc  17,26-30  se  înscrie  în  aceeaşi  sferă  a  escatologiei,  mai  exact tematica aşteptării Parusiei. Evanghelistul oferă un exemplu de ne-pregătire în vederea reîntoarcerii lui Cristos, Fiul Omului. Comparaţia cu zilele lui Noe şi Lot are funcţie parenetică, invitând pe membrii comunităţii  lucane  să  orienteze  privirea  şi  atenţia  către  realităţile  cereşti. Întârzierea Parusiei nu trebuie să determine la o viaţă ce are în vedere doar activităţile pământeşti, uitând în acest fel de Dumnezeu. Aşteptarea lui Cristos trebuie să rămână vie, având conştiinţa că Domnul poate veni dintr-o clipă în alta, iar venirea aceasta trebuie să îi găsească pe oameni pregătiţi.

 

 

 

 

Comentarii Momentan nu sunt comentarii. Poti fi primul care posteaza un comentariu.

Posteaza comentariu

Nume (necesar)

Email (necesar)

Website

Imagine CAPTCHA
Enter the code shown above:

Calendar Catolic

Duminică, 20 august 2017

Sfintii zilei
Ss. Bernard, abate, înv.; Samuel, profet
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 20-a de peste an
Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaţă duminicală
verde, IV
Lectionar
Is 56,1.6-7: Pe fiii străinilor îi voi face să vină la muntele meu cel sfânt.
Ps 66: Să te laude popoarele, Dumnezeule, să te laude toate popoarele!
Rom 11,13-15.29-32: Darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile.
Mt 15,21-28: Femeie, mare este credinţa ta!