en-USro-RO

| Login
24 iunie 2017
 
Seminarul Diecezan „Sfântul Iosif” din Iaşi la ceas aniversar: 50 de ani de la redeschidere 120 de ani de la înfiinţare
Seminarul Diecezan „Sfântul Iosif” din Iaşi la ceas aniversar: 50 de ani de la redeschidere 120 de ani de la înfiinţare

An aparitie: 2006 Format: 17x24
Editie: I ISSN: 1453-8075
Pagini: 176 Pret: 9 lei

Cumpara online de la Libraria Sapientia
Vizualizeaza online aici.

P.S. Petru GHERGHEL
Un popas binecuvântat

Istoria este darul lui Dumnezeu şi semnul concret că acesta nu-l părăseşte pe om, ci îl ocroteşte însoţindu-l. Pe fundalul acestei convingeri de credinţă, articolul PS Petru Gherghel realizează o introducere succintă în tematica simpozionului ce a ocazionat publicarea numărului 18 din Dialog teologic, rememorând cu preţuire intervenţiile providenţiale ale episcopului Nicolae Iosif Camilli în deschiderea Seminarului, în 1886, şi ale ordinariului substitut Petru Pleşca în redeschiderea lui, în 1956. În activităţile celor doi păstori, dar şi în aprobarea de redeschidere a Seminarului, semnată de agentul comunist Emil Botnăraş, în suferinţele episcopilor, superiorilor, profesorilor şi seminariştilor de le Seminarul din Iaşi, PS Petru Gherghel citeşte lucrarea tainică a lui Dumnezeu, care a condus Seminarul urmând logica pascală iniţiată în Fiul său, Marele Preot al credinţei noastre: per crucem ad lucem. În finalul articolului, episcopul de Iaşi mulţumeşte plin de recunoştinţă tuturor persoanelor care au făcut posibilă această sărbătoare, neuitându-i aici nici pe ocrotitorii spirituali ai Seminarului, sfânta Maria, sfântul Iosif, patronul Seminarului, şi sfânta Tereza de Lisieux, patroană secundară.

COMUNICĂRI

Alois Moraru
Seminarul diecezan „Sfântul Iosif” din Iaşide la înfiinţare până în anul 1948

 

Înfiinţarea şi existenţa Seminarului din Iaşi au depins de un întreg ansamblu de factori eclezial-legislativi, economici, sociali şi politici. Pornind de la acest dat, studiul pr. Alois Moraru se deschide prin prezentarea succintă a normelor magisteriale privind formarea clerului, de la Papa Anaclet până la Papa Benedict al XVI-lea, de la Conciliul ecumenic din Niceea până la Conciliul al II-lea din Vatican. După această încadrare introductivă, autorul expune principalele iniţiative ale părinţilor misionari iezuiţi, franciscani şi ale episcopilor din Moldova pentru înfiinţarea unor seminarii. Aceste iniţiative au anticipat înfiinţarea Seminarului din Iaşi, la 29 septembrie 1886, de către episcopul Nicolae Iosif Camilli. În continuarea studiului, autorul evidenţiază într-un mod viu şi colorat principalele aspecte din istoria de început a Seminarului, precum sunt regulamentele, evenimentele ce au marcat primele decenii, greutăţile primilor ani, intervenţiile episcopilor pentru susţinerea Seminarului. Prin Legea pentru Reforma învăţământului din România din 3 august 1948, Seminarul a fost constrâns să-şi întrerupă activitatea. Discursul însă nu se blochează pe acest aspect trist din viaţa Seminarului, ci face să se întrezărească redeschiderea Seminarului şi activitatea sa până în ziua de astăzi.

Anton Despinescu
50 de ani de la redeschiderea Seminarului diecezan

 

Istoria de 120 de ani a Seminarului din Iaşi înregistrează o multitudine de jubilee, sărbători, dar şi de evenimente triste cărora Seminarul le-a fost martor şi gazdă. Studiul pr. Anton Despinescu despre aniversarea a 50 de ani de la redeschiderea Seminarului diecezan se deschide cu evocarea unei alte aniversări: sărbătorirea a 10 ani de la deschiderea Seminarului (29 septembrie 1896). Contrastând cu prima parte a discursului, în continuarea expunerii autorul aminteşte de evenimentele triste ce au precedat închiderea provizorie a Seminarului, de acţiunile de represiune din partea regimului comunist. Singurul seminar aprobat de Guvern a fost cel de la Alba-Iulia. Autorul rememorează anii „de exil” de la Alba-Iulia, evidenţiind apoi rolul Monseniorului Petru Pleşca în redobândirea clădirii Seminarului din Iaşi şi în redeschiderea acestuia. În final, autorul aduce un imn de mulţumire lui Dumnezeu pentru „Seminarul providenţei” – aşa cum a fost numit Seminarul din Iaşi – care, în ciuda vitregiilor timpului, a continuat şi continuă să dea Bisericii şi lumii noi mesageri ai păcii.

PS Aurel Percă
Teologia morală între vechi şi nou

 

Începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea, situaţia teologico-morală este caracterizată de abandonarea progresivă a moralei cazuistice, ce s-a născut în perioada post-tridentină şi care a dominat Biserica mai bine de trei secole, dar care acum nu mai făcea faţă schimbărilor conceptuale şi sociale ce au survenit în acest timp. Biserica a avut nevoie de o reformă şi a realizat-o prin al doilea Conciliu din Vatican, care cu Gaudium et spes, Lumen Gentium şi Dei Verbum iniţiază un nou tip de teologie morală. Studiul PS Aurel Percă pune în lumină necesitatea trecerii de la vechi la nou, deficienţele teologiei cazuistice şi suflul nou adus de al doilea Conciliu ecumenic din Vatican, teologia morală în desfăşurarea Conciliului şi dezvoltarea ei ulterioară, liniile caracteristice ale noului tip de teologie morală şi, în finalul expunerii, situaţia predării şi recepţionării celor două modele de teologie morală în Seminarul din Iaşi. Acum, la 40 de ani după al doilea Conciliu din Vatican, autorul remarcă progresul realizat de teologia morală, adaptată problemelor ce le ridică omul contemporan.

Andrei Brezianu
De la Alba-Iulia la Iaşi – o rememorare – 1956

 

După o interdicţie de 4 ani, Departamentul Cultelor a autorizat în 1952 redeschiderea unui Seminar catolic la Alba-Iulia. Seminariştii Diecezei de Iaşi şi-au continuat studiile în acest Seminar, până la revenirea lor la Iaşi în 1956. În mărturisirea sa, Andrei Brezianu rememorează plin de afecţiune şi nostalgie, totuşi, cu exactitate şi credit istoric, chipurile celor ce i-au fost colegi şi superiori în acei ani duri sub regimul comunist, atmosfera ospitalieră din Seminarul din Alba-Iulia şi bucuria întoarcerii în Seminarul din Iaşi, Alma Mater pentru atâtea generaţii de preoţi, condiţiile grele de la început, aportul rectorilor, al profesorilor şi al studenţilor la renaşterea Seminarului. Convingerea ce deschide, traversează şi încheie discursul lui Andrei Brezianu este că timpul încercărilor a fost pentru Seminarul din Iaşi un timp binecuvântat şi că doar datorită sacrificiilor din acel timp pot fi explicate existenţa ulterioară şi imaginea Seminarului, aşa cum le întâlnim astăzi.

Anton Despinescu
Nicolae Iosif Camilli şi Mihai Robu

 

Viaţa Diecezei şi a Seminarului din Iaşi a fost puternic marcată de exemplul de credinţă şi rodnica activitate a episcopilor ce le-au stat în frunte. Studiul pr. Anton Despinescu face o incursiune istorică în biografia episcopului Nicolae Iosif Camilli şi a episcopului Mihai Robu. Nicolae Iosif Camilli (1884-1894; 1904-1915), primul episcop al Diecezei de Iaşi, prin activitatea pastorală şi prin scrierile sale – Acta Camilliana, a contribuit la edificarea spirituală a poporului încredinţat lui, în timpurile grele de la începutul Diecezei de Iaşi. Mihai Robu a fost primul episcop indigen (1925-1944) al Diecezei de Iaşi; cei care l-au cunoscut l-au caracterizat ca fiind un păstor sfânt, sărac, popular şi blând. Episcopia de Iaşi păstrează o adâncă preţuire pentru aceşti episcopi emblematici, deschizători de drumuri şi exemple de credinţă pentru cei ce au urmat pe scaunul episcopal de Iaşi.

Dănuţ Doboş
Marcu Glaser şi Rafael Friedrich

 

Istoria Seminarului din Iaşi este opera a numeroase personalităţi. Studiul de faţă se opreşte asupra figurilor ilustre ale episcopului Marcu Glaser şi a lui Rafael Friedrich, alegere motivată de statutul acestora de martiri ai Bisericii Catolice. În schiţarea celor două biografii, autorul evidenţiază elementele ce fac din cele două personalităţi modele de ataşament faţă de credinţa catolică şi faţă de Sfântul Scaun, în perioada grea a primelor decenii de teroare comunistă: activitatea bogată a celor două personalităţi, curajul şi determinarea lor în faţa opresiunii comuniste, moartea martirică ce a încununat o viaţă trăită cu Cristos. Aceste două personalităţi rămân în istoria catolicismului din Moldova şi a Seminarului din Iaşi ca exemple memorabile de integritate şi curaj în faţa opresiunii comuniste.

Wilhelm Dancă
Francisc Xaveriu Habeni şi Anton Trifaş

 

Aniversarea a 120 de ani de la deschiderea şi 50 de ani de la redeschiderea Seminarului din Iaşi ar fi incompletă fără un omagiu adus rectorilor ce erau în funcţie în acele momente, adică Francisc Xaveriu Habeni, rector în 29 septembrie 1886, şi Anton Trifaş, rector în 26 noiembrie 1956. Studiul pr. Wilhelm Dancă, actualul rector al Seminarului din Iaşi, surprinde şi evidenţiază contextul eclezial şi social în care s-au format cele două personalităţi emblematice, problemele cu care s-au confruntat şi zelul cu care au lucrat pentru deschiderea Seminarului, mijloacele materiale precare şi simţul organizatoric ce a suplinit această lipsă, buna orientare practică dar şi pedagogică, preocuparea pentru profilul moral şi spiritual al candidaţilor la Preoţie. Aceşti doi rectori exemplari au anticipat şi au animat prin exemplul lor o serie de rectori vrednici de înaintaşii lor.

Emil Dumea
Clădirile Seminarului „Sfântul Iosif” din Iaşi

 

Seminarul din Iaşi ca instituţie, personal şi clădire a cunoscut influenţa vremurilor prin care a trecut şi care au determinat evoluţia sa până în ziua de astăzi. Studiul pr. Emil Dumea „Clădirile Seminarului Sfântul Iosif din Iaşi” ilustrează succint evoluţia spaţială şi arhitecturală a clădirilor Seminarului în anii ce au urmat redeschiderii sale în 1956, opoziţia autorităţilor comuniste la renovările ce se arătau din ce în ce mai necesare, eforturile depuse de pr. rectori Petru Gherghel, Eduard Sechel, Eduard Ferenţ, Ioan Robu, Alois Fechet, Aurel Percă, Alois Bulai, Wilhelm Dancă la construcţiile şi inovările ultimelor decenii, generozitatea binefăcătorilor, importanţa continuu acordată Seminarului, inima Diecezei. Acest ansamblu de factori a făcut posibil acest ceas aniversar în noua şi frumoasa clădire a Seminarului.

FILE DE ARHIVĂ

Ştefan LUPU
Seminarul Diecezan din Iaşi: Continuitate în tradiţie şi înnoire creatoare

 

Istoria de 120 de ani a Seminarului din Iaşi încorporează parţial sau total istoria oamenilor pe care i-a avut alături, fie ca profesori, fie ca studenţi, vieţile rectorilor şi ale episcopilor ce l-au condus, existenţa şi evoluţia programelor formative, didactice şi spirituale, ce i-au călăuzit absolvenţii. Propunând această viziune de ansamblu, studiul pr. Ştefan Lupu prezintă cu maximum de exactitate şi meticulozitate numele tuturor studenţilor şi profesorilor pe care i-a găzduit Seminarul, înnoirea creatoare a programelor analitice de formare filozofico-teologică, schimbările ce au survenit în structura sistemului de formare pastoral-spirituală şi conţinutul tezaurului primit de la generaţiile anterioare şi care a fost valorificat în continuare. Deşi prezintă un pronunţat caracter ştiinţifico-istoric, studiul de faţă posedă o deschidere concretă spre prezent, văzut aici ca moştenitorul unei tradiţii bogate şi vii, suport real în faţa provocărilor viitorului.

RECENZII

Comentarii Momentan nu sunt comentarii. Poti fi primul care posteaza un comentariu.

Posteaza comentariu

Nume (necesar)

Email (necesar)

Website

Imagine CAPTCHA
Enter the code shown above:

Calendar Catolic

Sâmbătă, 24 iunie 2017

Sfintii zilei
NAŞTEREA SF. IOAN BOTEZĂTORUL
Inima Neprihănită a Mariei
Liturghierul Roman
† NAŞTEREA SF. IOAN BOTEZĂTORUL 
Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaţă proprie
alb, P, LN
Lectionar
Is 49,1-6: Voi face din tine lumina popoarelor.
Ps 138: Te laud, Doamne, pentru că m-ai făcut o făptură atât de minunată.
Fap 13,22b-26: Ioan a predicat un botez al pocăinţei întregului popor al lui Israel.
Lc 1,57-66.80: Se va numi Ioan.
Meditatia zilei
† NAŞTEREA SF. IOAN BOTEZĂTORUL