en-USro-RO

| Login
23 octombrie 2017
 
Identitatea creştină şi valorile Europei de astăzi
Identitatea creştină şi valorile Europei de astăzi

An aparitie: 2007 Format: 17x24
Editie: I ISSN: 1453-8075
Pagini: 162 Pret: 9 lei

Cumpara online de la Libraria Sapientia
Vizualizeaza online aici.

Wilhelm DANCĂ
Identitatea creştină şi valorile Europei de astăzi

Societatea europeană a zilelor noastre înregistrează dezbateri aprinse despre rolul rădăcinilor creştine şi al religiei în construcţia noii Europe, despre raportul dintre Biserică şi stat, despre necesitatea dialogului între Biserică şi modernitate, despre misiunea laicilor în Biserică şi în societatea civilă. Ca un răspuns la aceste aspecte provocatoare, Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi a organizat Simpozionul internaţional „Identitatea creştină şi valorile Europei de astăzi”.
În studiul introductiv sunt prezentate obiectivele simpozionului şi coordonatele discuţiilor ce le-a prilejuit: orientarea eforturilor spre realizarea unei Europe drept comunitate de valori, descoperirea căilor de exercitare a memoriei istorice cu scopul de a păstra tradiţia şi cultura noastră religioasă, contribuţia la edificarea axiologică a bunului român astfel încât să fie şi un bun european. În cele din urmă, autorul studiului îndeamnă la întâlnirea cu Isus Cristos, Persoana-Eveniment ce a întemeiat valorile creştine menite să dea sens chiar şi omului de astăzi.

Jean-Claude PERISSET
Mesaj


Creştinismul este un element esenţial al identităţii europene, însă, din păcate, acest aspect nu a fost recunoscut în proiectul Constituţiei pentru Europa. Acest refuz de recunoaştere a provocat multe discuţii polemice şi diverse interpretări. În mesajul său către participanţii la Simpozionul „Identitatea creştină şi valorile Europei de astăzi”, nunţiul apostolic Jean-Claude Périsset le transmite un salut cordial şi fratern, cu îndemnul de a aprofunda valenţele acestei identităţi religioase ce trebuie să genereze „flori şi roade” şi în Europa contemporană.

COMUNICĂRI

Abelardo LOBATO
De Europa condenda. Amintire şi profeţie

Între memorie şi identitate există o relaţie foarte strânsă, deoarece pierderea memoriei înseamnă dezintegrarea subiectului. Pornind de la această convingere, Abelardo Lobato, în studiul său De Europa condenda. Amintire şi profeţie, acordă o atenţie deosebită vestigiilor trecutului Europei, pe care le vede ca un suport solid pentru proiectele de viitor.
Mai întâi autorul indică cele trei căi pe care le poate urma în abordarea temei: a poetului Vergilius, a filozofului Ortega Y Gasset sau cea a umanismului creştin, element fundamental pentru identitatea Europei. În continuare autorul tratează pe larg despre cele patru elemente constitutive ale identităţii europene: logos-ul grecesc, jus-ul latin, Dumnezeu care se revelează în Isus Cristos ca fiind „Eu sunt” şi drumul ştiinţei şi al tehnicii. Aceste valori preţioase au fost moştenite de modernitate, dar nu au fost apreciate corespunzător, de aceea asistăm la criza de identitate a Europei contemporane. Quid faciendum? În finalul studiului autorul vorbeşte despre necesitatea asumării de către Europa a tradiţiei sale milenare, convertirea Europei de la „apostazia” de ea însăşi, cum o numea papa Ioan Paul al II-lea, la adevărul peren şi dătător de viaţă al evangheliei.

Ottorino PASQUATO
I laici nella Chiesa antica: identità e ruoli.
Individuazione di aree di laicità


Deşi experienţa religioasă a laicului creştin a existat mereu de-a lungul veacurilor, reflecţia sistematică asupra ei s-a intensificat, mai ales, în ultimul timp. Mergând pe calea deschisă de Conciliul al II-lea din Vatican în documentele Lumen gentium şi Gaudium et spes, Ottorino Pasquato schiţează identitatea laicului şi rolurile sale în Biserica şi în societatea primelor secole creştine atât în Orient, cât şi în Occident. Totodată, autorul articolului precizează aria conotaţiilor termenului „laicitate” în scrierile apologeţilor, prezintă raportul dintre creştin şi instituţiile politice, dintre sărăcia evanghelică şi exigenţele vieţii sociale antice, dintre monahism şi viaţa de căsătorie, subliniind apoi marea importanţă dată de Sfinţii Părinţi locului şi demnităţii femeii, în contrast cu concepţiile păgâne din acel timp.
În continuare studiul se axează asupra gândirii sfântului Ioan Crisostomul, o figură emblematică pentru teologia laicatului, care evoca rolul familiei, „mica Biserică”, în catehizarea şi educarea copiilor, în caritatea faţă de cei săraci, chiar şi în câmpul pastoral; aceste intuiţii profetice pot fi considerate soluţii reale şi pentru dificultăţile cu care se confruntă astăzi familia şi Europa creştină.

Hermann SCHUSTER
Responsabilitatea creştinilor laici în societatea pluralistă a Europei

Europa Evului Mediu a fost caracterizată ca fiind o universitas christiana. Astăzi însă este mai potrivit să vorbim despre o Europă pluralistă, ale cărei rădăcini creştine sunt chiar contestate din cauza secularizării şi a laicismului postmodern. Având această viziune amplă, Hermann Schuster îşi propune ca obiectiv general al discursului său conturarea misiunii laicului în societatea pluralistă în continuă schimbare. Constituţia europeană, deşi nu face referire explicită la Dumnezeu, permite şi chiar încurajează activitatea socială a laicului creştin prin fundamentarea ei pe temelia sigură a valorilor biblice: demnitatea persoanei umane, egalitatea tuturor în faţa lui Dumnezeu, libertatea religioasă, angajamentul social.
Articolul se termină astfel într-o notă optimistă, autorul exprimându-şi convingerea că Europa mai are încă „un suflet creştin şi o dimensiune spirituală” ce vor dăinui datorită implicării comune a tuturor confesiunilor creştine europene.

Mariano FAZIO
Modernità e secolarizzazione da una prospettiva cristiana

În fiecare epocă istorică binele a existat împreună cu răul. De aceea, e greşit să facem afirmaţii absolute de genul: societatea medievală a fost total creştină, iar cea a modernităţii este total secularizată. Pornind de la această idee de fond, studiul Mons. Mariano Fazio înfăţişează modernitatea ca o realitate ambivalentă: „mai creştină” decât Evul Mediu, deoarece este mai conştientă de raportul dintre ordinea naturală şi cea supranaturală, dar, pe de altă parte, avem o modernitate închisă în faţa transcendenţei, ce se apropie treptat de nihilism.
Din rădăcinile modernităţii, Iluminismul şi Romantismul – care au afirmat autonomia omului bazată pe raţiune şi, respectiv, pe sentiment –, s-au născut ideologiile totalitariste, materialiste şi, în cele din urmă, nihilismul cu cele două feţe ale sale: moartea lui Dumnezeu şi relativismul. Contrastând cu această expunere a evoluţiei triste a gândirii europene, autorul, în finalul lucrării, enumeră succint iniţiativele pozitive recente (personalismul, spiritualismul, neotomismul, axiologia), ce sunt veritabile semne de speranţă, deoarece manifestă implicit o deschidere generoasă faţă de transcendenţă.

Ignazio SANNA
Identitatà aperta e la persona nell’era della globalizzazione

În ultimele decenii au apărut numeroase cărţi şi studii despre identitatea umană, ce dovedesc o distanţare tot mai mare între viziunea creştină despre om şi cea liberal-ştiinţifică. Totodată, aceste cercetări antropologice au identificat două fenomene ce condiţionează procesul identitar uman: globalizarea şi revoluţia biotehnică.
Articolul P.S. Ignazio Sanna se deschide prin expunerea minuţioasă a acestor două fenomene şi a efectelor lor asupra omului. În faţa acestor două provocări creştinul trebuie să prezinte concepţia sa despre om ca imagine a lui Dumnezeu, ca posesor al unei demnităţi indelebile. Discursul creştinului are şanse de reuşită chiar şi în societatea de astăzi, deoarece şi omului postmodern îi este sete de transcendenţă, sete ce nu poate fi explicată biologic şi nici astâmpărată, şi pentru că reflexul transcendenţei în om are o valenţă universală ce impune un respect şi o consideraţie intrinsecă, chiar dacă nu este codificat ca atare în diversele constituţii naţionale şi convenţii internaţionale. Pe acest fundament antropologic autorul poate încheia articolul într-un mod pozitiv, convins că „universalitatea drepturilor omului stă deasupra inumanului”.

Aurel PERCĂ
Identitatea creştină într-un context social relativist

În învăţătura ultimilor papi, mai ales a papei Benedict al XVI-lea, întâlnim deseori avertizări cu privire la relativism, care e descris ca fiind o „dictatură ideologică” ce nu recunoaşte nimic ca definitiv şi care consideră subiectul ca judecător suprem. Despre aceeaşi temă vorbeşte P.S. Aurel Percă, remarcând, mai ales, efectele relativismului asupra identităţii morale a persoanei umane.
Relativismul, la nivel gnoseologic, etic şi juridic, îşi are cauza în absolutizarea omului ce a substituit Absolutul divin. În consecinţă, nu se mai poate vorbi despre o filozofie a absolutului, ci despre una a imanenţei, despre istorism, despre progresism imanent, despre scepticism şi utilitarism. În acest context complex, dar indefinit, Biserica trebuie să accentueze cu fermitate, în ciuda criticilor dure, că Dumnezeu nu poate fi exclus din viaţa omului, pentru că „fără Creator creatura dispare”. Biserica, mai ales cea de astăzi, trebuie să se facă glasul lui Cristos care şi-a vestit astfel misiunea universală şi identitatea sa: „Eu sunt lumina lumii”.

Alois GHERGUŢ
Libertatea de a avea versus înţelepciunea de a crede în noua Europă postmodernistă

Religia este un fenomen uman întâlnit în toate culturile, unde fiinţe spirituale sunt considerate cauze ale vieţii şi ale morţii, ale apariţiei Universului şi multor schimbări din natură. Însă ce îl determină pe om să creadă toate acestea? Alois Gherguţ, în lucrarea sa, precizează răspunsurile date acestei întrebări existenţiale de-a lungul istoriei: religia este un produs social, credinţa se datorează fondului nostru psihic predispus să creadă sau este o consecinţă a îndoctrinării culturale. Se face referinţă la Mircea Eliade, care a reuşit să împace sacrul cu profanul, subliniind complementaritatea ontologică ce transgresează diviziunea dintre ele, unindu-le. Autorul nu se opreşte la aspectul pur teoretic, ci în finalul lucrării reliefează necesitatea unui răspuns personal şi credibil la provocarea de a mărturisi şi a apăra conţinutul credinţei noastre.

Mihai MAGA
Marsilio din Padova şi provocările modernităţii

Sistemele politice actuale se bazează pe separarea puterilor în stat şi pe o societate civilă cu drept de decizie politică. Însă aceste elemente esenţiale pentru politica contemporană au fost anticipate şi pregătite din punct de vedere teoretic de filozofia politică clasică. În studiul său, Mihai Maga enumără sintetic coordonatele acestei filozofii: concepţia aristotelică despre om, conştiinţa limitelor umane de cunoaştere şi acţiune, atribuirea caracteristicilor sufletului uman (virtuţi, raţiune, necesităţi) statului. Studiul de faţă nu se opreşte la date generale, ci dă o atenţie deosebită filozofului medieval Marsilio din Padova (1275/1280–1342/1343) şi tratatului său Defensor pacis. În finalul biografiei făcute acestui autor medieval, autorul articolului relatează despre preţuirea acordată păcii, văzută ca o condiţie principală a fericirii cetăţenilor. Intuiţiile filozofului italian şi-au găsit concretizarea în orânduirile politice actuale, chiar şi în structura UE.

Radu CARP
Pierre Manent şi tradiţia gândirii europene despre religie şi politică

În gândirea politică franceză din a doua jumătate a secolului al XX-lea, mai ales sub influenţa structuralismului şi a marxismului, în majoritatea cazurilor religia a fost repudiată. Însă după 1980 apar autori care se opun acestei tendinţe generale. Unul dintre ei este Pierre Manent, care a reuşit să evite tentaţia gândirii de stânga, rezervând religiei un loc aparte în discursul său. Acestui gânditor politic francez Radu Carp îi dedică studiul său, „Pierre Manent şi tradiţia gândirii europene despre religie şi politică”.
În prima parte a articolului sunt prezentate succint principalele lucrări politice ale lui Manent, pentru ca în final să fie expuse coordonatele ce străbat aceste lucrări: secularizarea nu este un proces ireversibil în Europa; politica şi religia nu sunt complet separate; după disoluţia conceptelor tari de stat, revoluţie şi marxism, organizările statale au nevoie de repere valide, iar unul dintre ele poate fi religia. Această ultimă soluţie are o rezonanţă puternică, mai ales în contextul românesc contemporan.

Wilhelm DANCĂ
Dumnezeu, Europa şi religiile.
Identitatea creştină şi pluralismul religios


Pe fondul pluralismului religios şi cultural, în Europa contemporană se asistă la marginalizarea Bisericii, a elementului religios şi a valorilor creştine. Această realitate tristă face să se vorbească despre o nouă Europă şi un nou european cu o nouă identitate. Pornind de la această viziune de ansamblu, Wilhelm Dancă accentuează în discursul său rolul pregnant al creştinismului şi al structurilor sale în construirea Europei, pe de o parte, iar pe de altă parte, analizează cauzele îndepărtării Europei de rădăcinile ei creştine, „apostazia” de sine promovată de curentele laiciste, relativiste, pragmatiste şi atee. Dincolo de aceste aspecte, autorul articolului susţine că se asistă la o reînnoire a vieţii spirituale, la conturarea unor conştiinţe creştine ferme şi mature şi la o reconsiderare a valorilor etice creştine în spaţiul public. După această trecere de la trecut la prezent este propus şi un proiect creştin pentru viitor: este necesară o comunitate creştină calificată, activă, adaptabilă la schimbările socioculturale, care să inspire comportamentul necreştinilor. Acest proiect ar avea şanse de reuşită la nivel european, deoarece a fost deja testat de sfântul Benedict, de exemplu. Dar pentru a ajunge aici lumea din Europa trebuie să aibă mai multă credinţă în Dumnezeu şi mai multă încredere în om.

RECENZII

Comentarii Momentan nu sunt comentarii. Poti fi primul care posteaza un comentariu.

Posteaza comentariu

Nume (necesar)

Email (necesar)

Website

Imagine CAPTCHA
Enter the code shown above:

Calendar Catolic

Luni, 23 octombrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan din Capistrano, pr. *
Liturghierul Roman
Luni din săptămâna a 29-a de peste an
Liturghie la alegere, prefaţă comună
verde (alb), I
Lectionar
Rom 4,20-25: Ce a fost scris va fi considerat şi pentru noi, care credem în el.
Ps Lc 1,69-70.71-72. 73-75: Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Israel, căci a vizitat poporul său.
Lc 12,13-21: Cele pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?
Meditatia zilei
Luni din săptămâna a 29-a de peste an