en-USro-RO

| Login
23 octombrie 2017
 
Seminarul diecezan din Iași la ceas aniversar
Seminarul diecezan din Iași la ceas aniversar

An aparitie: 2012 Format: 17/24
Editie: I ISSN: 1453-8075
Pagini: 115 Pret: 15 Ron

Cumpara online de la Libraria Sapientia
Vizualizeaza online aici.

EDITORIAL

Pr. Fabian Doboş

Dominic Jaquet şi formarea intelectuală a tinerilor catolici moldoveni

Dominic Jaquet s-a născut la 13 octombrie 1843, într-o familie catolică din  Grolley,  localitate  din  Cantonul  Fribourg  (Elveţia).  Petru-Eduard  a primit sacramentul Botezului în aceeaşi zi, în biserica Sf. Ioan Botezătorul din satul natal. Petru-Eduard  şi-a  început  formarea  culturală  la  şcoala  din  Evian şi  a  continuat-o  la  cea  din  Sf.  Mauriţiu,  ambele  localităţi  găsindu-se  în vecinătatea satului său natal. În perioada respectivă, parohul de Grolley, părintele  Petru  Raboud,  i-a  insuflat  tânărului  elementele  fundamentale ale catolicismului, orientându-l spre taina preoţiei. După  gimnaziu,  Petru-Eduard  s-a  înscris  la  Colegiul  Sf.  Mihail  din Fribourg,  institut  întemeiat  de  sfântul  Petru  Canisiu,  iezuit,  în  1582. Eduard a ieşit în evidenţă încă din acea perioadă, terminând studiile cu nota maximă.


Cercet. dr. Iosif TAMAŞ , Lect. univ. dr. pr. Fabian DOBOŞ

Mihai Robu, părintele episcop și seminarul diecezan
 Mihai Robu este primul Episcop moldovan de baştină înmormântat în  Catedrala  Romano-Catolică  „Adormirea  Maicii  Domnului”  din  Iaşi;  iar istoria Moldovei se prezintă zbuciumată, ca un mister al suferinţei în dieceza noastră. Avem în faţa noastră o personalitate care s-a remarcat, de-a lungul episcopatului,  prin  ridicarea  de  numeroase  biserici,  printr-o  grijă  deosebită pentru seminarul diecezan, prin multe vizite canonice însoţite de administrarea sfântului  Mir,  prin  susţinerea  presei  catolice  şi,  nu  în  ultimul  rând,  prin ocrotirea celor greu încercaţi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Dacă ar  fi  să  rezumăm  în  cinci  cuvinte-cheie  activitatea  episcopului  Mihai  Robu, acestea ar fi: identitate, unitate, fidelitate, latinitate, umanitate. Identitatea se referă la teologia sacramentală a preoţiei lui Cristos care s-a transfigurat în persoana  lui  Mihai  Robu;  unitatea  priveşte  spre  universalitatea  catolicităţii Bisericii pe care a slujit-o în toată integralitatea ortodoxiei canonice pe care o reprezenta; fidelitatea se va concretiza în dragostea apostolică manifestată faţă  de  scaunul  apostolic  petrin;  latinitatea  va  fi  virtutea  cu  care  şi-a  slujit poporul din care provenea, iar umanitatea va desăvârşi creştinul care se va fi aplecat asemenea samariteanului milostiv în toate momentele de suferinţă prin care va fi trecut poporul român. Putem surprinde aici misterul unităţii intrinseci  a  vieţii  şi  activităţii  episcopului  Mihai  Robu,  analizând  în  acelaşi timp angajamentul său pastoral, destoinicia şi hotărârea cu care îşi va susţine poporul creştin ce i-a fost hărăzit să-l conducă la mântuire.

Pr. Alois Moraru

Înainte  de  a  prezenta  câteva  aspecte  din  istoria  Seminarului  Catolic din Iaşi în perioada persecuţiei comuniste, trebuie să precizez că această expunere a fost făcută în mod liber, folosind câteva zeci de fotografii ale unor persoane şi clădiri din acele vremuri. De aceea, am evitat evidenţierea exactă a afirmaţiilor (notele de subsol), dar ţinând cont că o istorie autentică nu se poate scrie decât pe baza documentelor istorice şi nu a comentariilor şi studiilor, am folosit ca material principal în elaborarea acestei lucrări documentele originale păstrate în Arhiva Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi şi în Arhiva Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, precum şi  cele  fotocopiate  din  Arhiva  Iezuiţilor  din  Provincia  Malopolskiej  din Cracovia. Celelalte referinţe arhivistice, culese din fondurile cercetate la Roma, Viena, Bucureşti şi Iaşi, precum şi lucrările consultate, întregesc acest material şi constituie sursa bibliografică pentru unele aspecte pe care nu le-am găsit în documentele cercetate în arhivele bisericeşti ieşene.

Aurel Percă Episcop auxiliar 

Seminarul din Iași la răspântii între două regimuri politice

A cunoaşte istoria unei instituţii înseamnă a preţui mai mult caracterul ei funcţional în contextul social actual în care îşi desfăşoară activitatea, şi apoi, dacă   această instituţie se numeşte Seminarul diecezan, locul ideal pentru cultivarea şi perfecţionarea vocaţiilor la sfânta Preoţie, se înţelege şi comuniunea sufletească şi sacerdotală care se creează între preoţi şi viitori preoţi de-a lungul timpului, cu preocuparea ca această „inimă a diecezei” sau „gradină sacră a diecezei” să continue să formeze şi să trimită pe noii apostoli de care are nevoie lumea de astăzi.

 

Pr. Iulian Faraoanu 

Sfânta Scriptură în Seminarul Catolic din Iaşi

Sfânta Scriptură este izvorul principal al Revelaţiei şi sursa perenă din care se alimentează viaţa Bisericii. Dintotdeauna Bibliei i s-a conferit un loc de cinste în toate sectoarele ecleziale, precum şi în viaţa de credinţă a credincioşilor, textele biblice fiind hrană nesecată în calea către sfinţenie şi mântuire.Scriptura  a  avut  o  importanţă  aparte  în  Seminarii,  acolo  unde  se formează viitorii apostoli ai lui Cristos. Nici Seminarul Mare din Iaşi nu a făcut excepţie de la această exigenţă, Biblia fiind şi aici izvor, far călăuzitor, îndreptar pentru vocaţia şi misiunea preoţească.


 Pr. Iulian Faraoanu 

Biserica, Dumnezeu şi Mielul în Apocalips

Una dintre pistele utile în vederea interpretării Apocalipsului poate fi studierea modului în care autorul foloseşte Vechiul şi Noul Testament, dat fiind că fiecare verset conţine măcar o aluzie la Scripturi. Împreună  cu  desluşirea  modalităţii  de  abordare  a  Bibliei  de  către  autorul Apocalipsului, o altă pistă ar putea fi reprezentată de analizarea imaginilor Bisericii.  Studiul  de  faţă  îşi  propune  să  ofere  o  lumină  parţială  asupra conceptului de Biserică, văzută ca popor al lui Dumnezeu în raportul său cu Dumnezeu şi cu Mielul. Acest popor al Domnului este unic şi unitar atât în decursul istoriei, precum şi în escatologie.

 

Pr. Iulian-Valerian Ianuş

Linii generale ale antropologiei lui Toma de Aquino

Anche se non ha scritto un’opera specificamente antropo - logica, la problematica dell’uomo è molto presente nei scritti di Tommaso d’Aquino. Per lui, l’uomo non si è mai trovato allo stato di natura pura, perché  dipende  sempre  dalla  situazione  storica  della  sua  vita.  Partendo dalla dottrina della sostanza di Aristotele, Tommaso sottolinea che l’uomo è composto di due elementi: il corpo, come materia e l’anima, come forma;  tra  questi  due  elementi  si  ha  sempre  un`unità  intima,  sostanziale. L’attività che differenzia l’uomo dagli altri esseri corporali è la conoscenza. Ricevendo la facoltà dell’intelletto, l’uomo non ha solo una conoscenza sensitiva, ma anche la posibilità di conoscere a livello intellettivo: così arriva alla verità, intesa come conformità tra intelletto e l`oggetto conosciuto.

Pr. Corneliu BEREA, SVD
Violența domestică în perspectiva teologiei pastorale

 Autorul  caută  în  acest  articol  să  surprindă  fenomenul  social  al violenţei domestice în contextul pastoralei obişnuite a Bisericii, cu o atenţie  specială acordată violenţei domestice asupra femeilor şi copiilor în România. Analiza violenţei domestice asupra acestor categorii de persoane urmează în  mare  parte  ceea  ce  afirmă  Ana  Muntean,  profesor  la  Universitatea  Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (România) într-un articol din 2003. Articolul se încheie  cu propuneri pastorale, deja puse în practică în diverse Biserici din lume, prin care se caută combaterea acestui fenomen.

Lect. univ. dr. pr. Florin SPĂTARIU
Vocile castraților în muzica epocii baroce
Pornind de la exemplul celebrului cântăreţ castrat Farinelli, părintele  Florin Spătartiu în studiul de faţă are analizează, la prima vedere, o anomalie care a existat şi a cuprins întreaga Europă pe o durată de circa 200 de ani, şi anume, vocile castraţilor în muzica epocii baroce. Aceşti cântăreţi au reprezentat o categorie de artişti care a dominat panorama muzicală occidentală începând cu ultimul deceniu al secolului al XVI-lea până în perioada clasicismului, favorizând  apariţia  unor  unor  capodopere  muzicale  inegalabile  avându-i  ca  autori pe Händel, Bach, Purcell, Scarlett etc., destinate, în mare parte, acestor voci rare. Autorultratează mai întâi aspectele istorice, evidenţiind apariţia  acestui fenomen şi modul în care s-a fundamentat în cel de-al doilea mileniu creştin, dar totodatăşi aspectele muzicale. În concluzia acestui articol, părintele subliniază că, chiar dacă nouă astăzi acest mod de a realiza muzica ni se pare ciudat şi deviant de la natură, pentru muzicienii epocii baroce era o ocazie de a crea, interpreta şi lăsa omenirii valori muzicale unice, chiar dacă cu preţul sacrificiului atâtor vieţi normale.
Comentarii Momentan nu sunt comentarii. Poti fi primul care posteaza un comentariu.

Posteaza comentariu

Nume (necesar)

Email (necesar)

Website

Imagine CAPTCHA
Enter the code shown above:

Calendar Catolic

Luni, 23 octombrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Ioan din Capistrano, pr. *
Liturghierul Roman
Luni din săptămâna a 29-a de peste an
Liturghie la alegere, prefaţă comună
verde (alb), I
Lectionar
Rom 4,20-25: Ce a fost scris va fi considerat şi pentru noi, care credem în el.
Ps Lc 1,69-70.71-72. 73-75: Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Israel, căci a vizitat poporul său.
Lc 12,13-21: Cele pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?
Meditatia zilei
Luni din săptămâna a 29-a de peste an