en-USro-RO

| Login
20 august 2017
 
Porta fidei re-propunerea credinţei în mileniul al III-lea
Porta fidei re-propunerea credinţei în mileniul al III-lea

An aparitie: 2012 Format: 17/24
Editie: I ISSN: 1453-8075
Pagini: 136 Pret: 15 Ron

Cumpara online de la Libraria Sapientia
Vizualizeaza online aici.

Editorial

Anul credinţei pe care l-am început recent constituie fără îndoială un moment special de har, menit să contribuie la redescoperirea, creşterea şi transmiterea credinţei, ca lumină şi busolă ce poate călăuzi omul, pe drumul istoriei sale personale şi comunitare. În acelaşi timp, poate fi o ocazie potrivită de a ne reînnoi convingerile personale, de a regăsi sensul comuniunii ecleziale, de a consolida motivaţiile noastre religioase şi, mai ales de a ne converti.

 

Gilfredo Marengo
Annuncio della fede e pastorale: l’eredità del Vaticano II

«Anche nei nostri tempi lo Spirito Santo ha suscitato nella Chiesa un nuovo slancio per annunciare la Buona Notizia, un dinamismo spirituale e pastorale che ha trovato la sua espressione più universale e il suo impulso più autorevole nel Concilio Ecumenico Vaticano II» (Benedetto XVI, 7 ottobre 2012). Queste parole, pronunciate dal Santo Padre, nell’omelia della celebrazione con la quale si è iniziato il Sinodo dei Vescovi dedicata al tema della «nuova evangelizzazione» segnalano, insieme alla  contestuale proclamazione dell’Anno della Fede, la speciale enfasi che si deve dare alla ricorrenza del cinquantesimo anniversario dell’apertura del Concilio Vaticano II (11 ottobre 1962). Queste circostanze invitano ad una rinnovata attenzione al magistero conciliare e ad  una verifica della sua adeguata recezione, Ben sapendo che esso resta un’ineludibile pietra di paragone del cammino ecclesiale e custodisce in sé una fecondità, non del tutto compiutamente espressa.

 

Nicola Reali
Raccogliere l’eredità del Concilio a 50 anni dalla sua celebrazione: un caso particolare il sacramento del matrimonio. Lettura teologico-pastorale

 Introducendosi subito nell’oggetto della nostra presentazione, possiamo affermare che il Concilio Vaticano II segna il punto di non ritorno di tutta la teologia e la pastorale da allora in poi. Questo essenzialmente per due motivi: 1. Le indicazioni del Concilio permisero di uscire fuori da una visione esclusivamente naturalistica e giuridica 2. Sia il punto di vista con il quale il concilio legge il matrimonio, sia  il  contenuto  dottrinale  che  esso  presenta  trovano  la  propria  fondazione e legittimazione nella teologia immediatamente precedente al Concilio (i tentavi di pensare diversamente della teologia degli anni ’50). In particolare prendiamo in considerazione Lumen gentium e Gaudium et spes. Unitamente a quanto il Concilio afferma in SC 77-78 specialmente per quel che concerne la riforma del rito del matrimonio.

 

Ştefan Lupu
„Il valore della tradizione apostolica secondo Adversus Haereses di sant’Ireneo

 Sfântul Irineu din Lyon a definit cel dintâi şi cu claritate principalele elemente ale tradiţiei Bisericii în contrast cu curentele gnostice. După Irineu tradiţia Bisericii este apostolică atât în ceea ce priveşte originea ei, dovedită de „succesiunea episcopilor”, care primesc o dată cu succesiunea apostolică şi carisma adevărului, cât şi în ceea ce priveşte conţinutul ei, care este kerygma învăţată de apostoli şi care este transmisă, păstrată şi predicată în Bisericile apostolice. Obiectul esenţial al mesajului apostolic al tradiţiei este Cristos, deja vestit de Vechiul Testament şi care îşi află împlinirea în el. Prin urmare, tradiţia apare ca distinctă de Sfânta Scriptură şi, totodată, strâns legată de ea. Pentru Irineu, Scriptura şi Tradiţia se află într-un raport constant de acţiune şi dependenţă reciprocă.

 

Iulian Faraoanu
Abraham, itinerariu şi model de credinţă

 Credinţa este o dimensiune esenţială a fiinţei umane. Lucrarea de faţă îşi propune să scoată în evidenţă credinţa marelui patriarh Abraham, personaj biblic emblematic în ceea ce priveşte încrederea în Dumnezeu. Credinţa lui Abraham va fi analizată sub două aspecte: mai întâi din perspectiva itinerarului raportului său cu Dumnezeu, apoi exemplul de statornicie şi perseverenţă al credinţei sale. După fiecare tratare, va exista o aplicaţie pentru creştinii de astăzi. La final, apare îndemnul la imitarea încrederii lui Abraham, omul care a crezut şi a sperat împotriva oricărei speranţe.

 

Iulian-Valerian Ianuş
Înţelegerea credinţei – Fides et Ratio

 L’enciclica Porta fidei di Benedetto XVI ci invita ad aprofondire i contenuti della fede e di rifflettere sull’atto stesso con cui si crede. Per riscoprire e fare nostri questi contenuti, c’è bisogno di uno sforzo personale per capire quello che la fede ci insegna. Nell’anno dedicato alla fede da parte della Chiesa, l’enciclica Fides et Ratio di Giovanni Paolo II può essere uno strumento molto utile in questo cammino personale. Infatti, essa ci ofre un cammino storico riguardante i testi biblici, i contributi dei Padri della Chiesa e dei diversi teologi cristiani;  sono  ricordati  anche  gli  altri  interventi  del  Magistero,  soprattutto della Constituzione dogmatica Dei Filius del Concilio Vaticano I.

 

Iosif Enăşoae
Credinţa creştină, fundamentul şi viaţa familiei creştine

Observarea atentă şi critică a vieţii şi a comportamentului personal şi social ne dezvăluie, fără vreun studiu socialogic aprofundat, că credinţa este  o  realitate  existenţială  evidentă,  care  invadează  şi  influenţează  întreaga existenţă umană. Sociologia nu ar întâmpina nici o dificultate în a  demonstra  că,  în  comportamentul  tuturor  persoanelor,  actele  săvârşite din credinţă sunt de departe cele mai frecvente faţă de cele împlinite în urma unui control autoconştient critic 32 . Cu toate că termenul credinţă ne îndreaptă parcă instinctiv mintea la o experienţă religioasă, totuşi nu
trebuie să uităm legătura sa strânsă cu viaţa umană în toate etapele sale evolutive.

 

Damian Ghe. Pătraşcu
Credinţă şi religie. În ce/cine se crede! Răspunsul lui Dostoievsky

 Timpul nostru este unul plin de contraste. Lumini şi umbre se urmăresc şi se ciocnesc, deseori în ritmuri convulsive, şi fac dificilă analiza situaţiei. Pericolul maniheismului stă la pândă, sugerat de ambiguitatea condiţionărilor în care omul se găseşte. Ca întotdeauna în istorie, binele şi răul
influenţează societatea şi o orientează într-un sens sau altul, neavând însă niciodată o dominaţie definitivă. Pentru o analiză obiectivă a situaţiei este necesară nu numai o seninătate în judecată, ci şi o capacitate de a vedea dincolo de aparenţe. 

 

Constantin Cucoş
Corelativitatea şi complementaritatea finalităţilor în formarea religioasă

Încercăm în cele ce urmează să răspundem la următoarea întrebare: ce este mai importat să se vizeze în educaţia religioasă a elevilor, transmiterea de cunoştinţe sau clădirea unor competente, însuşirea unor cadre cognitive sau interiorizarea unor repere comportamental-valorice? Este vorba
de o polarizare a ţintelor sau de un continuum şi de o complemetaritate a lor? În plus, vom încerca să concretizăm corelativitatea dintre cele două seturi de finalităţi în cazul educaţiei religioase.

Comentarii Momentan nu sunt comentarii. Poti fi primul care posteaza un comentariu.

Posteaza comentariu

Nume (necesar)

Email (necesar)

Website

Imagine CAPTCHA
Enter the code shown above:

Calendar Catolic

Duminică, 20 august 2017

Sfintii zilei
Ss. Bernard, abate, înv.; Samuel, profet
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 20-a de peste an
Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaţă duminicală
verde, IV
Lectionar
Is 56,1.6-7: Pe fiii străinilor îi voi face să vină la muntele meu cel sfânt.
Ps 66: Să te laude popoarele, Dumnezeule, să te laude toate popoarele!
Rom 11,13-15.29-32: Darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile.
Mt 15,21-28: Femeie, mare este credinţa ta!